cap XIII O mica satisfactie Bulevardul Iluziilor colt cu strada Libertatii

Ca să uit de viaţa mea sentimentală prăpăstioasă, vara aceea am stat mult timp pe chat. Aveam conversaţii sub diverse pseudonime, cu tot felul de oameni; scopul principal era să uit de deşertăciunea vieţii mele şi să încerc să mă amuz puţin.
Mă distram să agăţ pe unul şi altul, apoi, după ce discuţia lua o întorsătura serioasă, să le dau întâlnire undeva şi eu să nu mă prezint. Voiam să devin o fiinţă rece, să trăiesc doar momentul şi în rest să nu-mi mai pese de nimic altceva.
(...)
Vara aia am ajuns numărul 1 în topul chatului. Eram în stare să chetuiesc până şi 24 de ore non-stop. Uneori, când mă apuca nostalgia, pândeam nickul hackerul. În sinea mea, voiam să ştiu dacă a ajuns în Anglia ; speram să fi suferit şi el puţin. Aveam chef de dulcea senzaţie a răzbunării.

Ca întotdeauna de când mă ştiam, şi contrar sentimentelor de iubire împărtăşită, senzaţia dulce a răzbunării nu se lăsă prea mult timp aşteptată. Într-o zi am văzut pe lobby mult aşteptatul nick hackerul din vise. N-am stat pe gânduri şi l-am întrebat direct:
-De unde eşti? Eu sînt din Anglia.
Ştiam că dacă va auzi de Anglia, va răspunde. Şi a fost exact cum m-am gândit. Apoi am continuat:
-În ce zonă activezi?Raţională sau iraţională?
El mi-a răspuns ca şi cum ar fi avut o revelaţie:
-Hopa.
Apoi a adăugat:
-Păi în vise.
I-am răspuns ironic, ştiind că el nu va sesiza nuanţa mea:
-Da. Asta ştiu.
M-a provocat:
-Depinde cum consideri tu că sînt visele, mi-a întors-o, dornic de o sondare a terenului.
I-am răspuns pe măsură:
-Păi visele sînt iraţionale când le visezi şi raţionale când se întâmplă.
El a completat rapid cu:
-Şi de fapt sînt vampir energetic. Apar în visele muritoarelor şi profit de ele.
Îşi intrase în stilul lui caracteristic.
-Da, am auzit, i-am răspuns eu, cu o uşoară tristeţe.
Apoi, să nu las nici o îndoială, am adăugat:
-Citind în dicţionar.
Totuşi, n-am putut să mă abţin şi vorbele mi-au luat-o pe dinainte:
-Şi îţi mai place meseria asta sau te-ai lăsat de ea?
-Îmi mai place, mi-a răspuns el, sigur pe sine.
-Mă bucur să aud, am continuat eu jocul.
-Numai că am îmbătrânit şi începe frate-miu să-mi fure locul.
O, auzeam o urmă de modestie, înclinaţie pe care nu i-o întâlnisem nici o clipă înainte.
-Şi în afară de vampirismu ăsta, când te trezeşti, ce zonă a pământeanului ţi se pare mai apetisantă?
-Adică la ce te referi exact? m-a întrebat, confuz.
Nu voiam să-l enervez, nu asta era intenţia mea. Am simplificat:
-În afară de activitatea ta de hacker din vise, adică aceea de a tulbura muritoarele, când te saturi de asta, ce alte activităţi te atrag?
-Prizatu, pictatu, fotografia.
Apoi m-a întrebat:
-Şi esti din Anglia?
-Da, am răspuns satisfacută.
Aveam să aflu în curând dacă a fost sau nu acolo. Răspunsul a venit într-o secundă:
-Am stat un an în Anglia.
M-am prefăcut surprinsă şi l-am întrebat când.
-Am venit acum două luni, a precizat el.
-Şi cum a fost?De ce n-ai rămas?n-am putut eu să mă abţin.
-A fost naşpa, mi-a răspuns sincer.
L-am întrebat de ce, nu fără să zâmbesc în sinea mea.
-Dacă mă duceam ca student, poate era frumos, mi-a zis cu o uşoara tristeţe. să-ţi imaginezi, ca să te simţi satisfăcut.
(...)