Ca să uit de viaţa mea sentimentală prăpăstioasă, vara aceea am stat mult timp pe chat. Aveam conversaţii sub diverse pseudonime, cu tot felul de oameni; scopul principal era să uit de deşertăciunea vieţii mele şi să încerc să mă amuz puţin.
Mă distram să agăţ pe unul şi altul, apoi, după ce discuţia lua o întorsătura serioasă, să le dau întâlnire undeva şi eu să nu mă prezint. Voiam să devin o fiinţă rece, să trăiesc doar momentul şi în rest să nu-mi mai pese de nimic altceva.
(...)
Vara aia am ajuns numărul 1 în topul chatului. Eram în stare să chetuiesc până şi 24 de ore non-stop. Uneori, când mă apuca nostalgia, pândeam nickul hackerul. În sinea mea, voiam să ştiu dacă a ajuns în Anglia ; speram să fi suferit şi el puţin. Aveam chef de dulcea senzaţie a răzbunării.
Ca întotdeauna de când mă ştiam, şi contrar sentimentelor de iubire împărtăşită, senzaţia dulce a răzbunării nu se lăsă prea mult timp aşteptată. Într-o zi am văzut pe lobby mult aşteptatul nick hackerul din vise. N-am stat pe gânduri şi l-am întrebat direct:
-De unde eşti? Eu sînt din Anglia.
Ştiam că dacă va auzi de Anglia, va răspunde. Şi a fost exact cum m-am gândit. Apoi am continuat:
-În ce zonă activezi?Raţională sau iraţională?
El mi-a răspuns ca şi cum ar fi avut o revelaţie:
-Hopa.
Apoi a adăugat:
-Păi în vise.
I-am răspuns ironic, ştiind că el nu va sesiza nuanţa mea:
-Da. Asta ştiu.
M-a provocat:
-Depinde cum consideri tu că sînt visele, mi-a întors-o, dornic de o sondare a terenului.
I-am răspuns pe măsură:
-Păi visele sînt iraţionale când le visezi şi raţionale când se întâmplă.
El a completat rapid cu:
-Şi de fapt sînt vampir energetic. Apar în visele muritoarelor şi profit de ele.
Îşi intrase în stilul lui caracteristic.
-Da, am auzit, i-am răspuns eu, cu o uşoară tristeţe.
Apoi, să nu las nici o îndoială, am adăugat:
-Citind în dicţionar.
Totuşi, n-am putut să mă abţin şi vorbele mi-au luat-o pe dinainte:
-Şi îţi mai place meseria asta sau te-ai lăsat de ea?
-Îmi mai place, mi-a răspuns el, sigur pe sine.
-Mă bucur să aud, am continuat eu jocul.
-Numai că am îmbătrânit şi începe frate-miu să-mi fure locul.
O, auzeam o urmă de modestie, înclinaţie pe care nu i-o întâlnisem nici o clipă înainte.
-Şi în afară de vampirismu ăsta, când te trezeşti, ce zonă a pământeanului ţi se pare mai apetisantă?
-Adică la ce te referi exact? m-a întrebat, confuz.
Nu voiam să-l enervez, nu asta era intenţia mea. Am simplificat:
-În afară de activitatea ta de hacker din vise, adică aceea de a tulbura muritoarele, când te saturi de asta, ce alte activităţi te atrag?
-Prizatu, pictatu, fotografia.
Apoi m-a întrebat:
-Şi esti din Anglia?
-Da, am răspuns satisfacută.
Aveam să aflu în curând dacă a fost sau nu acolo. Răspunsul a venit într-o secundă:
-Am stat un an în Anglia.
M-am prefăcut surprinsă şi l-am întrebat când.
-Am venit acum două luni, a precizat el.
-Şi cum a fost?De ce n-ai rămas?n-am putut eu să mă abţin.
-A fost naşpa, mi-a răspuns sincer.
L-am întrebat de ce, nu fără să zâmbesc în sinea mea.
-Dacă mă duceam ca student, poate era frumos, mi-a zis cu o uşoara tristeţe. să-ţi imaginezi, ca să te simţi satisfăcut.
(...)
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire