VII

Dragoste şi violentă


Un lucru e sigur : iluzia nu poate fi vindecată decât prin trăirea unei realităţi care este atât de nasoală încât asasinează imaginaţia şi nu-i lasă nici un moment de resuscitare.
Aşadar izbirea cu capul de pragul de sus m-a ajutat să mă concentrez o vreme asupra învăţatului, ceea ce face ca în acea toamnă am devenit studentă la o facultate din Ardeal. Nu era chiar Bucureşti, da era o schimbare de viaţă.

În prima noapte de căminist, la facultatea din Ardeal, mi-am inaugurat viaţa de student cât se poate de boem şi promiţător : o colegă de cameră, Ina, a luat iniţiativa să cheme un prieten, care la rândul lui să aducă un prieten, D. Prietenul ei era blond, cu ochi albaştri, îi spunea amic. Prietenul blondului, D, un tip brunet, înalt şi slab, nu era deloc frumuseţea întruchipată, ba chiar era urât ca naiba, dar era deja seara şi eram ameţită ; am tras storurile şi m-am aşezat pe pat langa D, care nu contenea să-mi facă complimente şi să-mi spună cât sunt de atractivă. Să-mi zică exact complimentele pe care voiam să le aud.
În celălalt pat, se auzea vocea colegei mele, uneori răzând, alteori gemând de placere. L-am lăsat pe D să mă mângaie puţin, dar nu prea mult. Ţin minte că D avea nişte degete foarte pricepute. Mi-am petrecut noaptea leoarcă de excitaţie ; a doua zi dimineaţa nu mai aveam nici un Nu în sac.
Voiam să-l întreb când începe o dată, când l-am văzut că-şi trage pantalonii. Scuza-mă, am fost prea excitat, mi-a mărturisit.
Aveam suficientă intuiţie să-mi dau seama că aşa avea să fie totdeauna pe viitor, doar citisem multe despre sexualitate.
(...)
Ne-o puneam foarte des, de mai multe ori pe zi, de fiecare dată când aveam ocazia. Foloseam şi duşul, mai ales că era prevăzut cu paravane care împiedicau curioşii să vadă prea multe. Tot la duş spălam şi hainele ; le spălam cu săpunul-nu aveam bani de detergent-şi apoi, după ce le clăteam, le puneam într-o plasă şi le duceam în cameră, agăţându-le de o sfoară. Zimbru m-a învăţat un truc eficient : să storci foarte bine hainele, până n-o să rămână nici o picătură de apă ; era un as să stoarcă rufe, şi un as în ce priveşte stoarcerea psihologică a omului.