cap XIV(final) Don Juan si eliberarea de iluzii

Sunt clipe în care îţi spui că viaţa n-are nici un sens, în afară să te facă să suferi; dar după astfel de meditaţii, şi mai ales dacă le relativizezi, dacă le priveşti puţin cu neseriozitate, conştientizezi cu claritate că ai posibilitatea să duci o existenţă bazată pe satisfacerea imediată a pulsiunilor, stare care-ţi aduce multe avantaje, adică trăirea existenţei fără prea multă filosofie şi fără să te gândeşti prea mult la viitor.
Când simţeam că viaţa mea e plictisitoare, mă apucam să citesc romane erotice. Anais Nin, spre exemplu, îşi nota impresiile după fiecare partidă de sex, în schimb eu eram cam uitucă la capitolul acesta. De fapt, nici nu aveam cu ce să mă laud.
Neavând o viaţă sexuală bogată, dar dorindu-mi să am, scriam texte de genul :

‚Să ne imaginăm că, pentru o zi, omul şi-ar pierde toate facultăţile raţionale şi nu i-ar rămâne decât dorinţa sexuală.
Oamenii ar merge pe stradă goi sau îmbrăcaţi transparent şi nu s-ar gândi decât la ritualuri de împerechere. Fidelitatea n-ar fi în pericol (în cazul în care nivelul de inteligenţă al omului ar fi măcar la nivelul delfinului); într-un tramvai de exemplu, fiecare scaun ar avea o gaură în mijloc, în care câte un tip şi-ar introduce organul, iar o femeie s-ar aşeza în el, ca din întâmplare sau voit.
Să ne imaginăm că ar fi la modă tatuajul penisului care ar putea semăna cu un şarpe galben, cu clopoţei, cobră etc.
Să ne imaginăm că sperma ar avea gust de milkshake de vanilie, iar sucul păsăricii de whisky cream. Toată lumea n-ar bea decât whisky cream cu milkshake. Iar după aceea, ar merge la toaletă şi ar defeca o pastă cu gust de tiramisu. N-am mai avea nevoie de coloranţi sau E-uri, care sînt cancerigene şi lumea ar mânca tiramisu care defecat ar avea gust de orez în lapte. Şi aşa mai departe.’

Din fericire pentru mine se apropiau sărbătorile de iarnă şi cu ele o potolire a setei mele senzuale.
Era ajunul Crăciunului şi eu, împreună cu Cornelia si Briana, ne gândeam ce aveam să facem de Revelion. Nici una nu aveam prieten şi nici planuri pentru petrecerea Noului An. Cu gaşca lui Rin rupsesem legăturile, nu mai aveam chef să-l revăd pe Denis. Voiam să-mi trăiesc viaţa într-un mod cât se poate de autentic. Adică să agăţ un tip pentru mine şi nu de ochii lumii.
Toate trei ne-au întâlnit într-un bar din pasajul Vulturul Argintiu, pe la 19 seara, un bar descoperit de curând. La ora asta, mai găseai o masă liberă, după ora 21 totul era full. Ne-am aşezat şi noi la o masă şi am comandat nişte beri, urându-ne să găsim un tip fain. Din difuzoare începu să curgă o piesă de Depeche Mode, Personal Jesus: You’re own, personal Jesus, Someone to be your friend, someone who cares...
Peste câteva minute, o gaşcă de tipi mişto s-au instalat la masa din apropierea noastră. Doi dintre ei, un brunet şi un blond, se tot uitau în direcţia noastră.
După câteva minute, brunetul a venit la masa noastră şi ne-a spus, cu un aer jucăuş:
-Salut, sînt Josh. Mi-ar face plăcere să ne cunoaştem.

(...)